|
|
Povesti
Alice in Tara minunilor
dupa Lewis Carroll
 A
fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti.
Intr-o zi calduroasa de vara, o fetita pe numele Alice a iesit pe malul
raului impreuna cu sora ei. Fetele s-au asezat pe iarba si au inceput sa
citeasca cand, deodata, un iepure alb, imbracat cu veston si cu palarie
pe cap, le-a sarit in fata.
-Vai de mine! Voi intirzia, se vaicarea iepurasul, topaind pe drum
inainte.
Alice se ridica repede si porni dupa el. Iepurele alb traversa campul si
intra intr-o scorbura de copac. Alice, tinandu-i urma, se trezi intr-un
coridor ciudat si nu vazu nici urma de iepuras.
-Unde sa fie? Doar nu la inghitit pamantul?, se intreba ea mirata.
Dintr-o data, zari o usa mica, acoperita de o perdea verde. Uitandu-se
pe gaura cheii, fata vazu o gradina minunata, plina de pomi, flori,
fluturi si pasari. Prin gradina trecea un parau si peste parau se
intindea un podet. Vazand gradina, Alice se gandi ca i-ar placea tare
mult sa ajunga acolo. Dar nu stia cum. Uitandu-se cu atentie imprejur,
observa o masa de sticla pe care se afla o cheie.
-Precis ca aceasta este cheia de la usita! dar ce folos, fiindca oricum
sunt prea mare ca sa incap prin ea, se vaicari fetita.
Apropiindu-se de masa, vazu pe ea o sticla, pe care scria: bea-ma!
-Ce imbietor! Chiar ca mi-e sete si imi prinde bine o gura de apa.
Alice lua sticla si inghiti cu pofta.
-Vai de mine, ma fac din ce in ce mai mica! Acum, probabil ca voi putea
intra prin usita, dar pentru asta am nevoie de cheie. Si cum sa ajung la
ea?
Uitandu-se mai cu atentie, vazu o cutie cu prajituri, pe care scria:
Mananca-ma!
-Fie ce o fi, mai mica de atat nu pot sa ma fac", decise fata si incepu
sa manance. Deodata Alice a inceput sa creasca si sa facut atat de mare,
incat cu greu isi mai zarea pantofii. Ea a inceput sa planga si din
lacrimile ei s-a format un izvoras. Uitindu-se pe geam, il vazu pe
iepurasul cu palarie si il striga.
Acesta se sperie, fugi si scapa din mana un evantai. Alice lua evantaiul
si incepu sa-si faca vant, dar, cu fiecare miscare a mainii, se facea
din nou tot mai mica. Alice sa facu atat de maruntica incat a fost luata
de apa izvorasului pe care l-a format ea din lacrimi. Dusa de valuri, ea
a ajuns afara din incapere. Langa ea plutea si un soricel, pe care l-a
intrebat:
-Cum as putea iesi de aici?
Dar soricelul nu i-a raspuns. Atunci Alice s-a prins de coada lui si s-a
tras afara la mal. N-a stat mult sa-si traga sufletul, cand a zarit o
omida uriasa fumand, care a intrebat-o:
-Cine esti tu?
-Nici eu nu mai stiu, ba sunt mare, ba sunt mica, ii raspunse Alice.
-O, aceasta este un lucru obisnuit la noi. Priveste, daca musti din
partea aceasta a ciupercii, te faci mica, iar daca musti din partea
cealalta, te faci mai mare, ii spuse omida si disparu in fum.
Alice a muscat o bucata din ciuperca si se facu mai mare. Apoi a pornit
sa colinde aceasta ciudata imparatie. La umbra unui copac era intinsa o
masa, la care stateau Nebunul cu palarie si Nebunul lui Aprilie, care-si
luau gustarea. Langa ei dormea o marmota. Alice a intrat in vorba cu ei
, bucuroasa ca are cu cine povesti.
-Ia loc la masa si bea un ceai cu noi!, au indemnat-o mesenii.
-Dar ce sarbatoriti?, intreba Alice.
-Noi sarbatorim ziua de ne-nastere a lui Alice, ii raspunde Nebunul cu
palarie.
-De ce ziua de ne-nastere?, intreba mirata fata.
-Pai, ziua de nastere se sarbatoreste doar o data pe an, pe cand ziua de
ne-nastere o putem sarbatori in fiecare zi.
Alice se sperie de aceste creaturi ciudate si pleca mai departe. Pe ramura
unui copac zari o pisica vargata, cu care intra in vorba.
-Buna ziua!, ii spuse pisica zambind.
-Buna ziua, ii raspunse Alice. Caut o gradina frumoasa, nu cumva stii pe
unde o pot gasi?
-Intra prin usa, ii zise pisica.
Abia atunci Alice observa langa ea usa cu perde verde. Alice impinse usa
si vazu ca aceasta este deschisa. Ca sa poata intra mai usor, Alice mai
musca o data din bucata de ciuperca pe care o avea in mana. Astfel, se
facu mai mica si putu sa ajunga in gradina pe care o zarise inainte pe
gaura cheii. De jur-imprejurul ei observa tufe de trandafiri rosii si
albi, cu un miros imbatator. Printre tufe se invarteau in graba trei
carti de joc, care vopseau florile in rosu.
-Haideti, sa vopsim mai repede, pana nu vede regina ca am plantat
trandafiri albi, spuse una dintre carti. Si se miscau atat de repede,
incat abia se zareau.
-Inaltimea ei regina!, striga cineva. Regina aparu cu un alai de carti
de joc. Observand cativa trandafiri albi, regina s-a infuriat si a
strigat aratand spre cele trei carti
- Decapitati-le!
Vrand sa-si continue drumul, o observa si pe Alice.
-Decapitati-o si pe ea!, ordona slujitorilor si pleca.
Alice sa trezit intr-o sala mare de judecata, in care se mai aflau si
Nebunul cu palarie, iepurasul alb si cartile de joc. Regina le-a citit
acuzatiile si a pronuntat sentinta. Alice, speriata, si-a luat inima in
dinti si s-a hotarat sa vorbeasca:
-Terminati cu tot balciul acesta! Atata prostie n-am vazut niciodata.
Nu-mi este frica de voi, pentru ca nu sunteti altceva decat niste carti
de joc.
Si ridica mina sa le rastoarne.
-Alice, trezeste-te! Nu auzi? Nu te mai zbate atata!, o scutura sora ei.
Alice se freca la ochi si se uita mirata in jur.
-Daca ai sti ce vis frumos am avut!, zise Alice. Si incepu sa-i
povesteasca surorii sale visul...
Stii o
poveste frumoasa?
Spune-le si celorlalti! Trimite un mail la
office@prescolar.ro!
|
|