|
|
Povesti
Punguta cu doi bani
de Ion
Creanga
 Era
odata o baba si un mosneag. Baba avea o gaina, si mosneagul un cocos;
gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o
multime de oua; iar mosneagului nu-i da nici unul. Mosneagul intr-o zi
perdu rabdarea si zise:
- Mai baba, mananci ca in targul lui Cremene. Ia da-mi si mie niste oua,
ca sa-mi prind pofta macar.
- Da' cum nu! zise baba, care era foarte zgarcita. Daca ai pofta de oua,
bate si tu cocosul tau, sa faca oua, si-i manca; ca eu asa am batut
gaina, si iacata-o cum se oua.
Mosneagul, pofticios si hapsan, se ia dupa gura babei si, de ciuda,
prinde iute si degraba cocosul si-i da o bataie buna, zicand:
- Na! ori te oua, ori du-te de la casa mea; ca sa nu mai strici mancarea
degeaba.
Cocosul, cum scapa din manile mosneagului, fugi de-acasa si umbla pe
drumuri, bezmetec. Si cum mergea el pe-un drum, numai iata gaseste o
punguta cu doi bani. Si cum o gaseste, o si ia in clont si se intoarna
cu dansa inapoi catre casa mosneagului. Pe drum se intalneste c-o
trasura c-un boier si cu niste cucoane. Boierul se uita cu bagare de
seama la cocos, vede in clontu-i o punguta si zice vizitiului:
- Mai! ia da-te jos si vezi ce are cocosul acela in plisc.
Vizitiul se da iute jos din capra trasurei, si c-un feliu de mestesug,
prinde cocosul si luandu-i punguta din clont o da boieriului. Boieriul o
ia, fara pasare o pune in buzunar si porneste cu trasura inainte.
Cocosul, suparat de asta, nu se lasa, ci se ia dupa trasura, spuind
neincetat: Cucurigu ! boieri mari, dati punguta cu doi bani !
Boierul, inciudat, cand ajunge in dreptul unei fantani, zice vizitiului:
- Ma! ia cocosul asta obraznic si-l da in fantana aceea.
Vizitiul se da iarasi jos din capra, prinde cocosul si-l azvarle in
fantana! Cocosul, vazand aceasta mare primejdie, ce sa faca? Incepe-a
inghiti la apa; si-nghite, si-nghite, pana ce-nghite toata apa din
fantana. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia in urma trasurei,
zicand: Cucurigu ! boieri mari, dati punguta cu doi bani !
Boierul, vazand aceasta, s-a mirat cumplit si a zis:
- Ma! da' al dracului cocos e asta! Ei, las' ca ti-oi da eu tie de
cheltuiala, mai crestatule si pintenatule!
Si cum ajunge acasa, zice unei babe de la bucatarie sa ia cocosul, sa-l
azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura
cuptorului. Baba, canoasa la inima, de cuvant; face cum i-a zis
stapanu-sau. Cocosul, cum vede si asta mare nedreptate, incepe a varsa
la apa; si toarna el toata apa cea din fantana pe jaratic, pana ce
stinge focul de tot, si se racoreste cuptoriul; ba inca face s-o aparaie
prin casa, de s-au indracit de ciuda harca de la bucatarie. Apoi da o
bleanda lespezei de la gura cuptiorului, iesa teafar si de-acolo, fuga
la fereastra boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a
zice: Cucurigu ! boieri mari, dati punguta cu doi bani !
- Mai, ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cocos, zise boieriul
cuprins de mierare. Vizitiu! Ia-l de pe capul meu si-l zvarle in cireada
boilor s-a vacilor; poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de hac; l-a lua
in coarne, si-om scapa de suparare.
Vizitiul iarasi ia cocosul si-l zvarle in cireada! Atunci, bucuria
cocosului! Sa-l fi vazut cum inghitea la buhai, la boi, la vaci si la
vitei; pan-a inghitit el toata cireada, s-a facut un pantece mare, mare
cat un munte! Apoi iar vine la fereastra, intinde aripele in dreptul
soarelui, de intuneca de tot casa boierului, si iarasi incepe! Cucurigu
! boieri mari, dati punguta cu doi bani !
Boierul, cand mai vede si asta dandanaie, crapa de ciuda si nu stia ce
sa mai faca, doar va scapa de cocos. Mai sta boierul cat sta pe ganduri,
pana-i vine iarasi in cap una.
- Am sa-l dau in haznaua cu banii; poate va inghiti la galbeni, i-a sta
vreunul in gat, s-a ineca si-oi scapa de dansul.
Si, cum zice, umfla cocosul de-o aripa si-l zvarle in zahnaua cu banii;
caci boieriul acela, de mult banet ce avea, nu-i mai stia numarul.
Atunci cocosul inghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile
pustii. Apoi iesa si de-acolo, el stie cum si pe unde, se duce la
fereastra boierului si iar incepe: Cucurigu ! boieri mari, dati punguta
cu doi bani !
Acum, dupa toate cele intamplate, boierul, vazand ca n-are ce-i mai
face, i-azvarle punguta. Cocosul o ia de jos cu bucurie, se duce la
treaba lui si lasa pe boier in pace. Atunci toate paserile din ograda
boiereasca, vazand voinicia cocosului, s-au luat dupa dansul, de ti se
parea ca-i o nunta, si nu altaceva; iara boierul se uita galis cum se
duceau paserile si zise oftand:
- Duca-se si cobe si tot, numai bine ca am scapat de belea, ca nici
lucru curat n-a fost aici!
Cocosul insa mergea tantos, iar pasarile dupa dansul, si merge el cat
merge, pana ce ajunge acasa la mosneag, si de pe la poarta incepe a
canta: "Cucurigu !!! cucurigu !!!"
Mosneagul, cum aude glasul cocosului, iesa afara cu bucurie; si, cand
isi arunca ochii spre poarta, ce sa vada? Cocosul sau era ceva de
speriat! Elefantul ti se parea purice pe langa acest cocos; s-apoi in
urma lui veneau carduri nenumarate de paseri, care de care mai frumoase,
mai cucuiete si mai bogate. Mosneagul, vazand pe cocosul sau asa de mare
si de greoi, si incunjurat de-atata amar de galite, i-a deschis poarta.
Atunci cocosul i-a zis:
- Stapane, asterne un tol aici in mijlocul ograzii.
Mosneagul, iute ca un prasnel, asterne tolul. Cocosul atunci se asaza pe
tol, scutura puternic din aripi si indata se umple ograda si livada
mosneagului, pe langa paseri, si de cirezi de vite; iara pe tol toarna o
movila de galbeni, care stralucea la soare de-ti lua ochii! Mosneagul,
vazand aceste mari bogatii, nu stia ce sa faca de bucurie, sarutand
mereu cocosul si dezmierdandu-l. Atunci, iaca si baba vine nu stiu de
unde; si, cand a vazut unele ca aceste, numa-i sclipeau rautacioasei
ochii in cap si plesnea de ciuda.
- Mosnege, zise ea rusinata, da-mi si mie niste galbeni!
- Ba pune-ti pofta-n cuiu, mai baba! Cand ti-am cerut oua, stii ce mi-ai
raspuns? Bate acum si tu gaina, sa-ti aduca galbeni; c-asa am batut eu
cocosul, stii tu din a cui pricina... si iaca ce mi-a adus!
Atunci baba se duce in poiata, gabuieste gaina, o apuca de coada si o ia
la bataie, de-ti venea sa-i plangi de mila! Biata gaina, cum scapa din
manile babei, fuge pe drumuri. Si cum mergea pe drum, gaseste si ea o
margica s-o inghite. Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de
pe la poarta: "Cot, cot, cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea
gainei. Gaina sare peste poarta, trece iute pe langa baba si se pune pe
cuibariu; si, dupa vrun ceas de sedere, sare de pe cuibariu,
cotcodocind. Baba atunci se duce cu fuga, sa vada ce i-a facut gaina!...
Si, cand se uita in cuibariu, ce sa vada? Gaina se ouase o margica.
Baba, cand vede ca s-a batut gaina joc de dansa, o prinde s-o bate, s-o
bate, pan-o omoara in bataie! Si asa, baba cea zgarcita si nebuna a
ramas de tot saraca, lipita pamantului. De-acu a mai manca si rabdari
prajite in loc de oua; ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara
sa-i fie vinovata cu nimica, sarmana!
Mosneagul insa era foarte bogat; el si-a facut case mari si gradini
frumoase si traia foarte bine; pe baba, de mila, a pus-o gainarita, iara
pe cocos il purta in toate partile dupa dansul, cu salba de aur la gat
si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie, de ti se
parea ca-i un irod de cei frumosi, iara nu cocos de facut cu bors.
Stii o
poveste frumoasa?
Spune-le si celorlalti! Trimite un mail la
office@prescolar.ro!
|
|