Distractia ieftina are, se pare, si dezavantaje serioase. Conform unui studiu recent, realizat de National Consumer Council din Marea Britanie, copiii dependenti de televizor sunt "lacomi si nefericiti".

Conform studiului, "copiii care petrec mult timp in fata televizorului si computerului sunt mult mai materialisti". in plus, pustii care prefera divertismentul la domiciliu "se cearta mai mult cu familiile lor, au o parere mai proasta despre parintii lor si un mai scazut respect de sine".

Insusi premierul Marii Britanii, Gordon Brown, se plangea, la inceputul anului, ca internetul si televiziunea au expus copiii la presiunea reprezentata de publicitatea agresiva. Pe vremea aceea nu era inca sef al guvernului, asa ca putea critica in voie toate lucurile care-i displaceau. Din actuala sa pozitie, de mai-mare al executivului, alegatorii britanici se asteapta de la el sa amelioreze cumva situatia. In ingrijoratorul raport al NCC se sustaine existenta unei societati divizate, in care influenta reclamelor este extinsa inegal asupra diferitelor grupuri sociale. Astfel, copiii proveniti din familii defavorizate urmaresc mai mult programele TV destinate lor, dar si pe cele destinate unei audiente mai ridicate din punct de vedere al varstei. Acest lucru a dus la concluzia ca acesti copii sunt expusi unui numar mai mare de reclame, indiferent de grupurile tinta (carora le sunt adresate acestea). Conform studiului, "doar putin peste jumatate - 51% - dintre copiii din zonele defavorizate cred ca atunci cand cresti, cu cat ai mai multi ani, cu atat esti mai fericit. In mod similar, aproape jumatate - 47% - dintre copii din zonele defavorizate mai degraba ar cheltui bani facand cumparaturi, decat sa faca orice altceva". in contrast, doar 23% dintre copiii care provin din familiile influente considera ca banii sunt cheia fericirii si ca iesitul la cumparaturi este un mod bun de a-ti petrece timpul. "Aceste variatii puternice arata ca, in unele locuinte, televizorul apare ca o entitate omniprezenta, in special in timpul mesei", se mai arata in raportul NCC, denumit Watching, Wanting and Wellbeing: Exploring the Links.

Americanii au si ei probleme cu consumul exagerat de programe tv al celor mici. Copiii petrec, in SUA, cam 4 ore zilnic urmarind programe de tot felul, in vreme ce "doza recomandata" n-ar trebui sa depaseasca 1-2 ore. Cercetarile releva faptul ca micutii care stau prea mult in fata televizorului au tendinta de a deveni supraponderali (nu fac miscare si vad anual cam 40.000 de reclame la tot felul de lucuri nesanatoase), iar obezitatea e o problema nationala in Statele Unite. Alte "beneficii" sunt scaderea notelor obtinute la scoala si a apetitului pentru lectura. In plus, specialistii au studiat si aici chestiunea violentei, iar bilantul e de natura sa-ti dea fiori: pana la varsta de 18 ani, un copil american urmareste cam 200.000 de acte de violenta. Daca adaugam cantitatea enorma de sex, alcool si droguri care apare pe micul ecran, ajungi sa te minunezi cum de nu se incaiera toata lumea cu toata lumea, in mijlocul strazii.

Ingrijorarea adultilor cu privire la efectele nocive ale televiziunii asupra celor mici nu isi are, insa, radacinile intr-un studiu dat publicitatii in 2007. Inca din anii '60, psihologii si pediatrii avertizau asupra influentei de nedorit pe care micul ecran il are asupra micului telespectator. Dr. Benjamin Spock nota in cartea sa Ingrijirea sugarului si a copilului: "O educatoare mi-a semnalat faptul ca pustii pe care ii are in grija se bat mai des ca inainte, chiar neprovocati. Cand a incercat sa afle cauza, cei mici i-au raspuns ca la fel fac si The Three Stooges, la televizor". Exemple similare au tot fost inregistrate, de-a lungul vremii. De la urmarile violentei catodice in viata de zi cu zi a copiilor si adolescentilor si pana la gesturile fatale, copiate dupa executiile vazute la televizor, parintii si oamenii de stiinta au marcat prea multe incidente nefericite. Recomandarea specialistilor este ca parintii sa urmareasca programele tv alaturi de copii, sa selecteze ei - pe cat posibil - ce anume sa vada cei mici, sa inchida televizoarele pe timpul mesei si al orelor de studiu si sa le ofere odraslelor variante de distractie mai sanatoase. Chiar daca asta implica si costuri mai mari.

Sursa: Gandul