Intre vizita la bunici si excursia la mare, programul de vacanta al piticilor de Bucuresti include cursuri de balet, computer, gimnastica sau limbi straine. Cursuri de limbi straine, origami, informatica, gradinarit, balet, ateliere de creatie - micutii din Capitala au ce sa faca pe timpul verii. Cum e copilul din ziua de astazi? Cu siguranta mai ocupat decat erau pa- rintii sau bunicii in vremea copilariei lor. Cei mai multi oameni mari recunosc ca, in perioada in care ei insisi erau mici, adultii nu considerau pregatirea lor o prioritate, asa cum e perceputa astazi. Peste copilaria bunicilor s-au tesut panze de paianjen, dar amintirile au ra- mas vii si asteapta sa fie istorisite. „Noi am dus-o greu, am prins razboiul, nu ne ardea de jucarii, nu stiam ce sunt“, zambes te amar Domnita, 71 de ani. isi aminteste cum obisnuia sa confect ioneze singura papusi din resturi de carpe. „Nu exista nici ciocolata!“, ofteaza batrana cu resemnare.

La fel ca jucariile - cateva papusi chinezesti sau rusesti - putine erau si oportunitatile de a face ceva educativ si distractiv. „Timp liber aveam din plin. in afara de cateva tabere la gradinita, nu-mi aduc amintre sa fi existat altceva. Erau cercuri de pictura si sport pentru pionieri, dar dintre prietenii mei nu mergea nimeni, asa ca nici eu nu am fost atrasa“, isi aminteste Veronica, o bucuresteanca in varsta 31 de ani, care lucreaza intr-o multinationala. Fetita ei de 6 ani stie deja sa scrie si sa miste cursorul pe ecranul calculatorului. Amatori ai mouse-ului si ecranului cu pixeli, la fel ca fetita Veronicai, sunt sute de copii. La centrul ECDL din Capitala, cei mici invata de la profesionis ti sa foloseasca tastele, se familiarizeaza cu programele de baza si cu navigarea pe internet. Prichindeii pot fi inscrisi de la 7 ani, dar uneori si mai devreme, daca stiu sa scrie. „Putem sa ne logam? Nu merge userul! Dau submit?“, se aude neincetat in sala de calculatoare. Tudor, un pusti de 14 ani, nu are stare cu niciun chip. A terminat primul tema data de profesor si, astepandu-i pe ceilalti, a modificat de mai multe ori un text in Word, a schimbat interfata la e-mail si si-a descarcat un joc de pe internet. Spune ca a invatat singur, acasa, sa lucreze la computer. Si Lucian stia sa lucreze dinainte. Pentru el, calculatorul e unul dintre cei mai buni prieteni, cu care isi petrece cateva ore in fiecare zi.

Pe timpul vacantei de vara, si la sala de sport a Clubului „Ciresarii“ e zarva mare. Aici rasuna, de patru ori pe saptamana, acordurile muzicii pe care se antreneaza grupul de gimnastica aerobica. Desi nu se face sport de performanta, vitrina din sala geme de trofee, cupe si medalii castigate de fete la diverse competitii. „Participa la concursuri si spectacole, s-au imprietenit si vin aici cu drag. Simt ca fac ceva pentru ele si pentru corpul lor“, spune profesoara Clara Dumitru. „Am auzit de la o prietena despre cursuri; aproape toate fetele de pe strada mea veneau aici, asa ca m-am decis sa vin si eu. Mergeam deja la cursul de pictura din cadrul clubului“, spune Ruxandra, care face gimnastica aerobica de trei ani. Elena, cea mai mica „dansatoare“, are 9 ani. imbujorata din cauza efortului, dar cu ochii stralucind, mezina grupului spune hotarata ca s-a decis: vrea sa devina gimnasta si sa ajunga in echipa nationala. Izbucnesc toate in ras cand Ancuta marturiseste ca ea ar vrea sa se faca antrenoare sau agent FBI. La Clubul „Ciresarii“, copiii pot participa, gratuit, nu numai la cursurile de gimnastica aerobica, dar si la cele de informatica, fotbal, pictura, muzica usoara, inot, dans modern si popular, franceza, engleza, pian, tenis de camp si cultura civica.