Din punctul de vedere al parintilor, opiniile acestora vis-a-vis de disciplina si pedeapsa par sa nu depinda in totalitate de clasele sociale sau etnice sau de grupul cultural de apartenenta.

Mare parte din atitudinea noastra este influentata de propria experienta de copil. Problemele pe care le acuza majoritatea parintilor tin de dificultatea pe care o intampina in a-si aminti cum era cand erau copii. Este mult mai simplu sa reactionezi la ceea ce a facut copilul tau decat sa incerci sa intelegi semnificatia actelor sale; sa te comporti ca si cum ar fi perfect normal ca un copil de 2 ani sa reactioneze asa cum este de asteptat sa o faci tu, un adult. Cand un copil de 2 ani isi loveste fratiorul sau surioara - nou intrati in familie - din gelozie, reactia lui nu seamana deloc cu aceea a unui adult. Bineinteles ca micutul in varsta de 2 ani trebuie sa stie ca nu acceptam un astfel de comportament si ca noi suntem obligati sa-l aparam pe bebelus - dar asta nu inseamna ca trebuie sa-l pedepsim manati de furia si oprobiul ce ne-ar anima vis-a-vis de un adult care ar fi vinovat de o astfel de fapta.

Este cu mult mai usor sa te comporti ca un parinte ce "isi acorda un timp de gandire" inainte de a lua atitudine fata de copilul aflat in culpa - daca la randul tau ai fost un copil cu astfel de parinti - desi foarte multi parinti depun un efort constient si deliberat de a face pentru copiii lor ceea ce propriii parinti nu au facut pentru ei, in copilarie. Uneori aceasta dorinta se traduce prin hotararea de a nu aplica o "corectie fizica", pentru ca aceasta iti readuce in minte spaima pe care tu insuti ai trait-o, precum si inutilitatea acestui gen de pedeapsa. Alti parinti gandesc: "n-a fost nici o nenorocire ca am mai luat cate o bataie, din cand in cand". Adevaratul sens al acestei sentinte este ca, in calitate de adulti, nu putem accepta ideea ca parintii nostri n-au fost perfectiunea intruchipata. A accepta imperfectiunea propriilor parinti si a constientiza in acelasi timp calitatile pentru care ii iubim si-i admiram reprezinta o cale mai usoara pentru noi de a deveni parinti ce "gandesc", constienti de propriile imperfectiuni. Acest fapt ne va ingadui sa-i permitem copilului sa ne contrazica, atunci cand - poate - gresim.

Bataia regulata este cu totul altceva, reprezinta un mod de a folosi forta ta de adult pentru a inspaimanta si a obliga un copil sa ti se supuna. Copilul nu poate invata prin bataie cum sa inteleaga de ce anumite comportamente ii sunt cerute, el poate intelege doar sa nu le manifeste. Doar intelegand motivul pentru care ii sunt cerute anumite comportamente si motivul pentru care nu are voie sa se comporte de o anumita maniera - ex. pentru a-i proteja pe altii sau proprietatea, din respect pentru simtamintele, nevoile si dorintele altora - autodisciplina poate fi invatata. Cand batem un copil, adulti fiind, inseamna ca am incetat sa mai gandim (reflectam). De ce sa nu incercam sa explicam copilului care este motivul pentru care la varsta de 2 ani nu trebuie, nu are voie sa faca ceea ce tocmai a facut? Poate nu o facem pentru ca uneori, daca ar fi sa fim sinceri, nici nu exista un motiv intemeiat. Pur si simplu comportamentul lor ne deranjeaza sau ne jeneaza. Chiar cand suntem obligati sa corectam rapid o atitudine, abia apoi avand timp de reflectie, incercarea de a explica, de a face apel la ratiune va rasplati eforturile pe care le depunem, chiar daca dureaza mai mult. Cei mai multi dintre parinti si-au batut probabil, uneori, copiii, dar putini sunt mandri de fapta lor. Copiii neobisnuti cu aplicarea de corectii fizice vor fi pur si simplu socati daca primesc pe neasteptate o palma si vor intelege probabil ca au mers prea departe, astfel incat mamica sau taticul sunt astazi mai putin rabdatori decat de obicei si mai putin iertatori. Parintii care au obiceiul de a-si bate copiii mai mereu nu trebuie sa fie surprinsi vazand ca acestia lovesc la randul lor, atunci cand sunt contrazisi sau se simt frustrati. Copiii care lovesc pentru ca nu au avut un model in parinti, invatand astfel sa intrebe, sa rationeze si sa inteleaga, vor avea probleme la gradinita, in grupurile de copii sau, mai tarziu, la scoala. Uneori copiii care sunt batuti cu regularitate se transforma in fiinte dependente, subordonate si timorate; ei par sa se astepte mereu sa fie loviti si sunt victime sigure ale sacaielilor provocate de ceilalti copii sau de adulti. Tipetele sau masurile extreme ca amenintarea ca nu-i vom mai iubi si nu vom mai avea incredere in ei au acelasi impact devastator asupra copiilor.

Sursa: eva.ro

Invatamantul prescolar este principalul partener educativ al familiei. Iata cateva motive care fac ca gradinita sa fie un factor educativ de importanta majora. Invatamantul prescolar este principalul partener educativ al familiei.

Gradinita este factor educativ de importanta majora, deoarece:

• creeaza un mediu adecvat copiilor si ii pune in contact realizand o buna socializare a lor;
• poate face educatie generala adecvata varstei, dispunand de educatoare calificate;
• asigura un debut bun in invatamantul primar;
• este un mediu de ocrotire si petrecere placuta a timpului.

De la o gradinita la alta exista diferente in ceea ce priveste spatiul inchis si deschis de care dispun copiii si parintii acestora, dotarile cu materiale didactice, nivelul de calificare al personalului didactic, precum si dorinta acestora pentru deschidere, pentru schimbare, personalul auxiliar didactic si nedidactic disponibil. Orice gradinita de stat sau particulara autorizata, este obligata sa asigure un proces de invatare bun. Din oferta manageriala si educationala a gradinitei sau scolii, parintii trebuie sa afle care sunt conditiile de viata si ambianta unitatii si care este potentialul sau educativ. Direct sau indirect, educatoarele si invatatoarele conduc intreaga activitate a copiilor. O parte din activitatea educativa se desfasoara cu intreaga grupa de copii in activitati comune si este sistematic structurata, condusa de educatoare etapa dupa etapa. In alte momente ale zilei copiii se joaca, lucreaza sau invata in grupuri mici, liberi sau indrumati de educatoare.

Parteneriatul, asigurarea coerentei influentelor educative si ale tuturor factorilor care actioneaza asupra copiilor este un deziderat major si trebuie sa se realizeze. Problemele pe care le implica acest domeniu sunt multiple. Copiii care vin in gradinita pot avea dificultati de adaptare, atat in sensul socializarii, cat si din punct de vedere intelectual, estetic, fizic. Cauzele acestora se pot identifica de catre educatoare, impreuna cu parintii. Atat parintii copiilor cu dificultati, cat si ai celor cu dezvoltare fireasca, este bine sa fie consultati pentru a stabili programe educative, in care sa se implice si familia. Parteneriatul dintre gradinita si familie cunoaste numeroase forme in care activitatea propusa conduce la cresterea si educarea copilului prin armonizarea celor doi factori educativi.

Sursa: eva.ro

Dupa primii trei ani de viata, creierul copilului ajunge pana la 90% din greutatea unui creier de adult, asa ca nu-i de mirare ca in acesti trei ani copilul isi dezvolta capacitatea de invatare. Atunci cand parintii le vorbesc, le canta sau le citesc copiilor, creierul este realmente "pe receptie", adica se creeaza legaturi noi intre celulele nervoase, iar legaturile vechi se intaresc.

Acest proces de dezvoltare a creierului trebuie sustinut nu numai printr-o alimentatie adecvata copiilor ci si printr-o buna stimulare a simturilor (auz, vaz etc.). Atitudinea pozitiva a parintilor fata de literatura si de citit in sine este de asemenea un factor ajutator in procesul de invatare, chiar si numai prin entuziasmul aratat de parinti pentru carti. Copiii care-si vad parintii citind cu placere vor invata astfel ca cititul este ceva distractiv si vor fi mai tarziu receptivi la invatarea lui in scoala.  Orice parinte trebuie sa inteleaga ca joaca este de fapt "munca" copilului, iar invatarea este mai usoara cu ajutorul jocului. Ideile originale nu sunt de lepadat, asa ca incurajati-l si ajutati-l pe copil sa invete o poezioara un cantecel (de ce nu chiar si in alta limba, fara insa a face o intreaga tevatura din asta) sau chiar sa "regizeze" o mica piesa de teatru pentru familie.

Doctorii incurajeaza cititul povestilor de catre parinti, ca pe o adevarata metoda de stabilire a legaturilor dintre parinte si copil, In plus, cititul povestilor sau rasfoirea impreuna a unei carti cu poze pentru copii da prilejul petrecerii unor clipe fericite impreuna cu copiii. Parintii nu sunt insa in singurele persoane care-i pot citi copilului, mai ales daca programul lor este incarcat. Bunicii sau orice alta persoana care se ocupa de copil ii pot citi acestuia sau chiar sa-i spuna povesti. Desi exista un mare numar de programe de televiziune destinate copiilor, s-a dovedit ca vocabularul folosit in astfel de emisiuni este mult mai redus comparativ cu cel dintr-o carrte cu povesti obisnuita. In plus, timpul petrecut de un copil la televizor intr-o zi este echivalent cu timpul alocat intr-o saptamana cititului de placere. In consecinta este bine ca cititul si uitatul la televizor sa fie echilibrate, cel putin pentru copiii mici mai ales in favoarea cititului. Chiar si in cazul in care exista programe educative pentru copii la televizor, din pacate nu toti parintii opteaza pentru acestea.

O noua pilula contraceptiva care ar putea reduce riscul de cancer la san si de boli cardiovasculare va fi disponibila in urmatorii cinci-zece ani. Mai mult, pilula ar putea pune capat simptomelor premenstruale sau altor afectiuni ginecologice, a afirmat recent David Baird, profesor la Universitatea din Edinburgh, citat de publicatiile The Times si The Independent.

Totusi, exista si unele companii farmaceutice care se opun unei eventuale comercializari ale acestei pilule, deoarece ea contine o substanta care, in doze mari, provoaca avortul.

Aceste contraceptive moderne nu contin hormoni feminini, scad riscul formarii cheagurilor de sange si au capacitatea de a inlatura simptomele sindromului premenstrual, arata rezultatele studiilor facute pe un lot de 90 de femei din Scotia, Africa de Sud, China si Nigeria. Cercetatorii de la Universitatea din Edinburgh (UK) sustin si faptul ca aceste contraceptive vor avea putine efecte secundare si ca vor fi cel putin la fel de eficiente ca si cele de pana acum.  Pilula "cea noua" functioneaza pe alte principii decat contraceptivele obisnuite, avand in compozitia sa o substanta numita mifepriston. Substanta, cunoscuta si sub denumirea RU 486, este folosita in avorturi, dar este mai putin periculoasa atunci cand se foloseste in doze de o suta de ori mai mici. "Acesta s-ar putea sa fie cel mai mare obstacol in a aduce pilula pe piata pentru ca vor aparea proteste din partea celor care se opun avorturilor", a spus David Baird, endocrinolog la Universitatea din Edinburgh.

Daca rezultatele obtinute pana acum se vor confirma si prin studii mai ample, milioane de femei din toata lumea vor beneficia de o pilula sigura, care sa le protejeze de sarcini nedorite, dar si de alte afectiuni, cum este cancerul mamar, sustin expertii. "Daca putem sa venim pe piata cu o pilula care sa reduca riscurile cancerului la san, toate femeile o vor lua fie ca au sau nu nevoie de contraceptie", sugereaza Anna Glasier, specialist in sanatatea reproductiva si sexuala, profesor la Universitatea Edinburgh din UK. Contraceptivele actuale, folosite de 85 de milioane de femei din intreaga lume, contin hormonii estrogen si progesteron care impiedica ovulatia si previn aparitia sarcinii. Potrivit specialistilor, estrogenul poate creste riscul de cancer la san si de boli cardiovasculare, ducand la complicatii precum trombozele vasculare (ingustarea vaselor de sange). Desi specialistii spun ca doar o mica parte din femei ar fi supuse acestui risc, unele studii au aratat ca femeile care iau pilule prezinta un risc de 24% de a face cancer la san.