Muncesc mult, imbratiseaza traditia supunerii si se multumesc cu un salariu mic. Asa au ajuns filipinezele la sufletele romanilor„de vita nobila”, ca Victor Ponta sau Silviu Prigoana.

Trendul de a aduce bone sau menajere asiatice a aparut in Romania in urma cu aproape trei ani, cand majoritatea parintilor care apelau pentru asta la firmele de recrutare aveau joburi bine platite, dar oferta de bone autohtone era redusa. Acum insa, in ciuda ofertei generoase de pe piata, politicieni, precum presedintele PSD Victor Ponta sau omul de afaceri Silviu Prigoana, au adus in casele lor angajate tocmai din Filipine.

Asta, dupa ce s-au inspirat, se pare, din experienta altor per soane publice, precum Ion Ion tiriac sau Dana Razboiu, care au apelat la serviciile filipinezelor pentru ingrijirea copiilor. „Ce i-a determinat sa inlocuiasca romancele cu filipinezele? Disponibilitatea de a lucra a acestora din urma si faptul ca sunt serviabile”.

O spune chiar Tiara Perfect, managerul uneia dintre cele mai importante firme care aduce filipinezi pe piata romaneasca a muncii. Acestea ar fi, in opinia ei, principalele caracteristici ale bonelor „importate” din tarile asiatice.

In plus, nu doar pretentiile ridicate de aceste femei, ci si salariile oferite lor sunt mai mici decat cele platite romancelor. Nu orice roman se poate bucura insa de asemenea angajati model.

„Pentru a importa o bona din Filipine, trebuie sa te adresezi unui cabinet de avocatura, care se afla intr-un circuit inchis. Se plateste un comision de 3.000 de euro, pe care nu oricine si-l permite, si se incheie un contract pe maximum doi ani. Apoi sunt «mutate» in alta familie”, explica presedintele Asociatiei Romane a Agentiilor pentru Servicii Casnice, Antoaneta Istrate.

Mini si Salli isi vad copiii pe internet

Mini si Salli sunt fericitele angajate ale familiei Prigoana. Desi le-a fost greu sa se desparta de casa, sunt multumite aici in Romania, deoarece castiga dublu fata de cat primeau in Filipine sau Hong Kong si le pot asigura copiilor lor un trai mai bun. Salli are 44 de ani si a lasat acasa trei fiice, in timp ce Mini a implinit recent 35 de ani si este mama a doi copii, un baiat si o fata.

„Ne vedem copiii cu ajutorul unei webcam. Ne este dor de ei, dar castigam bine aici. La noi in tara salariile sunt foarte mici, iar noi provenim din familii sarace. in plus, aici avem conditii foarte bune, mai ceva ca acasa. si, cel mai important, avem intimitate”, explica Mini, care se declara multumita nu doar de conditiile oferite de sotii Prigoana, ci si de modul in care e tratata in casa lor.

„A fost foarte greu sa ajungem in aceasta casa. A trebuit sa trecem un test psihologic, am facut examene medicale si a fost nevoie sa indeplinim toate conditiile impuse de familie. Dar acum sunt multumita”, adauga ea.

Ca o buna sefa, Adriana Bahmuteanu, sotia deputatului Silviu Prigoana, o completeaza: „Vreau sa le instalez in camera un laptop cu webcam, ca sa nu mai fie nevoite sa mearga in oras la internet-cafe”.

„Stateau in picioare, cu capul plecat”

Atitudinea filipinezelor spune totul despre modul in care sunt tratate in tara natala. Spre deosebire de supunerea care le este impusa prin traditie in Filipine, in Romania ele sunt tratate cu mai mult respect de angajatori. „Cand au venit prima data si am vrut sa le spunem ce au de facut, le-am invitat sa stea jos si au zis ca nu pot sta. Au ramas in picioare, cu capul plecat. A trebuit sa insistat sa stea jos. (...) Acum s-au mai dezghetat”, explica Bahmuteanu.

Ciocolata, un lux

„Nu ne place sa stam, sa nu facem nimic. in tara noastra se munceste mult. (...) Cand nu avem ce face, mai iesim in oras pentru a le cumpara copiilor diverse lucruri”, continua Mini si Salli, care tin sa adauge ca patronii lor sunt generosi si le ofera si bonusuri.

De Craciun, spre exemplu, au primit cate 100 de dolari din care au cumparat ciocolata pentru cei mici - un produs pe care in Filipine familile sarace nu si-l permit.

„Sunt ideale pentru ca nu stiu romaneste”

Cele doua menajere filipineze lucreaza la familia Prigoana de trei luni. De ce a ales sa le angajeze? Explicatia Adrianei Bahmuteanu este simpla si concisa: „Sunt mai serioase, mai muncitoare, nu mananca mult si nu te lasa balta cand ti-e lumea mai draga. in plus, nu pot pleca, pentru ca au contract pe doi ani. Romancele se indragosteau de bodyguarzi si mai plecau si cu «amintiri» din casa cand ne paraseau”.

Cat despre leafa platita unei menajere filipineze, Adriana aproximeaza: cam 500 de euro pe luna. „Le-am platit avionul si asigurarea me dicala, le asiguram cazare, mancare si le dam si prime”, adauga Bahmuteanu.

Un alt motiv pentru care a preferat filipineze este si faptul ca acestea nu stiu romaneste si, ca atare, nu trag cu urechea pe la usi: „Romancele ascultau ce se vorbea prin casa. Radeau si mai faceau si comentarii. Filipinezele nu inteleg romaneste si-si vad de treaba. Sunt modeste si nu cer bani pentru maritisul fetei sau inele de aur”.

Menajerele familiei Prigoana isi dedica timpul si copiilor doar in situatii exceptionale si pentru o perioada scurta de timp. „Mama mea are grija de copii. Le rugam rar sa stea cate o jumatate de ora cu ei”, a explicat aceasta.

Iar filipinezele par sa stie exact ce au de facut, trec pe langa tine ca „stafiile” si trebaluiesc continuu prin casa: asaza papucii si incal ta mintea, pun masa si o strang si au grija ca fiecare lucru sa fie permanent la locul lui.

„Retin ce le spui si fac totul cu seriozitate”, spune mandra Bahmuteanu. Pentru a alege doua, familia Prigoana a discutat cu 20 de filipineze prin internet. Odata facuta selectia, au achitat calatoria cu avionul.

Angajatele filipineze, profitabile pentru bogati

„E snobism si e mai ieftin. Sunt trendy acum bonele filipineze. Ca sa dai bine iti etalezi geanta de firma si bona exotica. Nu e vorba nici macar de pastrarea discretiei, pentru ca orice reporter care stie engleza le poate aborda in centrele comerciale, unde fac cumparaturile. E doar snobism”.

Asa vede „fenomenul” bonelor filipineze din casele romanilor Antoaneta Istrate - presedinte al Asociatiei Romane a Agentiilor pentru Servicii Casnice si manager al unei firme plasare de personal casnic, din Capitala.

Dincolo de a reprezenta „ultima moda”, angajarea de bone din Filipine in familiile instarite din Romania se dovedeste o afacere pe care specialistii nu o vad insa cu ochi buni. „Mamele” asiatice sunt dispuse sa lucreze 24 de ore din 24, accepta conditiile de munca si un salariu mai mic decat al bonei autohtone, arata reprezentantii firmelor care recruteaza bone romance, nemul tumiti de amploarea fenomenului.

„De altfel, din punctul meu de vedere, e ceva comparabil cu sclavagismul (...), lucreaza mult, nu comenteaza si oricum nu au cui sa reclame daca nu le convin conditiile de munca si daca sunt platite mai prost decat bonele autohtone. (...) Prin educatia lor, traditionala, filipinezele sunt persoane foarte supuse si oricum sunt multumite pentru ca vin dintr-o tara unde castiga cam 40 de dolari pe luna, adica de cincisase ori mai putin decat aici”, conchide Antoaneta Istrate.

Romancele, mai educate

Practic, in acest moment, parintii romani au de ales intre varianta traditionala - angajeaza o bona pe baza recomandarilor primite de la apropiati, sau cea oficiala - apeleaza la o firma specializata ori aduce o femeie de peste hotare.

„Spre deosebire de filipineze, de exemplu, bonele autohtone sunt, de obicei, persoane cu experienta maternala. Majoritatea au si calificari, recomandari, si pot fi si verificate. (...) La toate acestea se adauga si faptul ca vorbesc aceeasi limba si impartasesc aceeasi cultura cu micutii si familiile lor”, explica Antoaneta Istrate.

144 de filipineze muncesc legal in Romania

Nu mai putin de 144 de filipineze muncesc legal in Romania ca bone sau menajere. Asa arata ultimul „bilant” al Oficiului Roman pentru Imigrari, potrivit caruia mare parte dintre aceste femei sunt angajate de familii din Capitala si din Ilfov.

„Doar cateva dintre ele, le numeri pe degete, lucreaza in Con stan ta, Sibiu, Calarasi, Suceava, Iasi sau Cluj. Asta, si pentru ca angajarea de filipineze pe post de bone sau menajere pare a fi un «trend», in special in familiile bogate din Capitala. Acestea apeleaza la filipineze pentru ca au recomandari foarte bune si reprezinta o mana de lucru mult mai ieftina. in plus, si aceste femei au un avantaj ca vin aici. Sunt «cazate» permanent la cei care le angajeaza si, avand un domiciliu stabil, obtin mai usor si dreptul de a ramane in Romania”, au explicat ofiteri de la Imigrari.

Peste jumatate dintre bonele filipineze care lucreaza in Romania au fost aduse in tara de firma condusa de Tiara Perfect, care a apelat pentru asta la doua agentii locale din Manila. Cat despre salariu, acestea sunt platite, in medie, cu 400-500 de dolari, insa o „bona-profesoara” poate castiga si 700 de dolari lunar, dupa cum sustine Perfect.

Ea este contrazisa insa de Antoaneta Istrate, presedintele Asociatiei Romane a Agentiilor pentru Servicii Casnice, potrivit careia, bonele aduse din Filipine ar castiga, de fapt, aproape jumatate din cat primeste o romanca, adica maximum 200-300 de dolari lunar.

„E vina statului roman ca permite aducerea de bone din afara pe posturi pe care ar putea fi angajate romance fara loc de munca, multe dintre ele venite si din Spania, Italia sau Franta, unde au practicat aceasta meserie multi ani”, considera Istrate.

„Am ajuns sa thailandizam copiii”

Opinia psihologului: DANIELA GHEORGHE

Psihologii nu sunt de acord cu angajarea de bone exotice pentru copiii romani. „Astfel de parinti sunt snobi si egoisti. Acum e la moda sa ne dam exotici, am ajuns sa thailandizam copilul. Acestor parinti le trebuie o femeie care sa comunice cu copilul lor, sa aiba de la cine sa invete in primii ani de viata, care sunt esentiali. Or, o bona straina nu vorbeste nici aceeasi limba si nici nu are o cultura comuna cu cel mic. Nu sunt profesioniste. E total gresit”, spune psihologul Daniela Gheorghe.

Iar, pentru a invata bine limba engleza, de exemplu, de la bona, aceasta ar trebui sa o vorbeasca perfect, asa cum se intampla cu copiii crescuti in Anglia sau in Franta, considera aceasta.

„Cred ca acesti parinti nu stiu sa faca diferenta intre femeie in casa si bona. Una e sa te ocupi de curatenie, de mobila etc., si alta e sa ingrijesti un copil”, explica psihologul.

De aceea, in opinia sa, filipinezele ar trebui angajate mai degraba ca menajere, nu ca bone. „Copilul e bine sa fie crescut in spiritul romanesc, conform standardului national de educatie. E foarte greu sa intelegi nevoile celui mic daca nu vorbesti aceeasi limba, e un deficit de comunicare, dar si unul cultural”, explica Gheorghe.

Psihologul considera ca o alta problema este si faptul ca mare parte dintre aceste femei nu au pregatirea necesara educarii corecte a celor mici, deoarece nu au pregatire de specialitate pentru aceasta meserie. E drept insa ca nici toate romancele care ingrijesc acum copii nu au trecut inainte prin programe profesionale.

In Franta, bonele trec printr-o scoala, nu ajung in familii oricum. Au 400 de ore de formare profesionala, 200 de teorie si 200 practice”, adauga Daniela Gheorghe. Ca atare, recomanda psihologul, „bonele ar trebui sa vorbeasca limba romana si sa treaca printr- un parcurs de formare profesionala, pentru ca ingrijesc un copil, nu un catel sau o pisica”.

„Asa ca Victor Ponta ar trebui sa promoveze bonele de profesie”, conchide Gheorghe, in opinia careia, pentru a nu e xista abuzuri, ar trebui infiintate centre de formare si, mai ales, de monitorizare a celor care primesc diploma de bona.

Sursa: Evenimentul Zilei

Pe langa descongestionarea programei, specialistii în educatie cred ca programul „scoala dupa scoala” ar fi solutia perfecta pentru eliberarea copiilor de temele pentru acasa.

Copilul ar face ore dimineata, dupa-amiaza ar lucra mult mai putin la teme supravegheat de cadre didactice, alternand efortul intelectual cu activitati recreative. Ar ajunge dupa ora 17.00 acasa, unde ar mai avea o singura „tema”: sa se relaxeze. Programul after-school sau semi-internat, bine cunoscut în majoritatea statelor europene, ar putea fi o solutie buna si pentru „usurarea” orarului încarcat al elevilor romani, sustin specialistii.

Solutia - care momentan se izbeste de problema infrastructurii scolare, deoarece nu toate scolile au un spatiu pentru cantina - ar putea fi corelata cu descongestionarea programei, promisa de ministrul Daniel Funeriu pentru anul scolar 2011-2012.

Teme dupa puterea fiecaruia

Intre timp, problema elevilor romani ramane cantitatea prea mare de teme, blamata de parinti, dar carora oamenii din sistem îi gasesc circumstante atenuante.

„Profesorii predau într-un ritm alert, nu au întotdeauna timp de aprofundare, si atunci se ajuta cu datul temelor”, explica Liviu Pop, reprezentant al Federatiei Sindicatelor Libere din Învatamant.

Problema temelor si a necesitatiilor este pusa în discutie si în alte state, precum Canada sau SUA, unde programa scolara este însa mult mai relaxata.

Astfel, daca în tara noastra un studiu realizat, în 2008, de Institutul pentru stiintele Educatiei arata ca programul alocat temelor are o medie de doua ore, în Canada se pune problema a doar 30 de minute de munca suplimentara, acasa. În plus, peste Ocean temele sunt diferentiate dupa „puterea” fiecarui elev. Spre deosebire de canadieni, parintii americani nu-si mai pun deloc problema cantitatii temelor, ci a relevantei lor.

In plus, spre deosebire de statele civilizate, la noi doar o mica parte dintre copii beneficiaza de programul „after-school”. „Se întampla de multe ori ca atunci cand merg acasa, iar parintele e la serviciu, copiii sa nu stie sa-si valorifice timpul si fie aloca prea mult timp temelor, fie prea putin. Dar, daca sunt supravegheati de un profesor, temele se fac într-un timp mult mai scurt si sunt mai putin solicitante”, explica Iuliana Soare, directoarea scolii nr. 1 din Capitala.

In unitatea sa de învatamant, 110 elevi beneficiaza de programul „scoala dupa scoala”: copii ai caror parinti lucreaza, pusti din familii monoparentale sau cazuri sociale. Aceeasi solutie o da si Liviu Pop: „Pentru a elimina stresul elevilor în fata orarului, programul after-school este ideal. Se pune însa problema spatiilor si apoi aceea a elaborarii unor programe de after-school de catre minister”.

Sursa: Evenimentul Zilei

80 % dintre europeni navigheaza in spatiul virtual pentru a se juca, releva o cercetare, in vreme ce copiii romanilor sunt fanii retelelor de socializare

In Romania, 70% dintre adolescenti si 54% dintre copii intra zilnic pe net, in timp ce doar 55% dintre parinti il acceseaza, arata un studiu realizat, la initiativa Salvati Copiii, in orasele din sapte judete. Cele mai populare in randul adolescentilor si copiilor sunt site-urile de socializare Hi5 si Facebook, care devin homepage pe computerele lor, Yahoo Messenger si Skype. Potrivit statisticilor, 82,6 dintre adolescentii din Romania pot fi gasiti astazi pe Hi5. Spre deosebire de tinerii romani, 80 % dintre copiii din Europa acceseaza internetul pentru jocuri video online, potrivit unui studiu realizat de agentia britanica Dubit, specializata pe cercetarea obiceiurilor de consum media ale copiilor, informeaza site-ul warc.com, citat de Mediafax.

Studiul, care a fost realizat pe opt piete europene, pe un esantion de 2.323 copii, cu varste intre sapte si 14 ani, indica faptul ca patru din cinci copii intra online pentru a accesa jocuri video.

Copiii prefera jocurile gratuite

Potrivit rezultatelor studiului, doar 65% dintre copiii din Germania intra pe web pentru jocuri, comparativ cu 89% dintre copii danezi care fac acest lucru. Multe jocuri populare, printre care Club Penguin, Stardoll si Café World, folosesc tehnologie Flash si sunt accesate de pe PC-uri sau laptopuri. Studiul Dubit mai arata ca succesul jocurilor este in directa legatura si cu dorinta companiilor producatoare de a realiza profituri din aceste activitati. Cei mai multi copii joaca jocuri online gratuit, in timp ce 16% dintre ei au platit pentru o forma de abonament pentru a accesa jocul, iar 15% au cumparat bunuri virtuale in cadrul jocurilor.

Copiii britanici sunt cei care si-au facut cel mai mare numar de abonamente la jocuri video online (25%), dar si cei care au cumparat cele mai multe bunuri virtuale in cadrul jocului (20%). Prin contrast, doar 11% dintre copiii din Olanda au facut achizitii de bunuri virtuale in cadrul jocurilor si doar 8% si-au facut abonamente. Pe de alta parte, 18% dintre copiii care au participat la realizarea studiului au declarat ca nu platesc pentru a accesa jocuri video online, dar ca ar putea face asta in viitor. in Franta, 26% dintre copii au declarat ca ar putea plati taxe pentru jocurile online. in Danemarca, 27% dintre copii au precizat ca intentioneaza acelasi lucru in viitor. in Europa, o treime dintre copii au declarat ca principalul motiv pentru care nu platesc pentru jocurile online este refuzul parintilor lor de a cheltui bani pe astfel de servicii.

38,7% dintre copiii mai mici de 3 ani, pe net

Potrivit unui studiu realizat de Intuitext impreuna cu Itsy Bitsy FM, in urma cu un an, 63,5% dintre copiii sub 14 ani acceseaza zilnic calculatorul, iar aproximativ 59% dintre ei intra in fiecare zi pe internet, pentru a vizita pagini web si pentru a se juca, de regula, jocuri violente. Cifrele cercetarii sunt ingrijoratoare deoarece arata ca 38,7% dintre copiii mai mici de trei ani intra zilnic pe internet, in vreme ce 11,8% dintre copiii cu varsta intre 7 si 10 ani navigheaza in spatiul virtual pentru a gasi informatii pentru teme.

Sursa: Gandul

Daca in trecut o Ana, un Gheorghe sau un Ion erau aproape in fiecare casa, acum ii intalnim mai curand pe nelipsitii Alexandru sau o Andreea. Fenomenul e firesc: in fiecare epoca sunt la moda o serie de prenume. Au adus insa ultimii ani schimbari radicale in preferintele parintilor din Romania cand le dau nume copiilor?

Psihologul Aurora Liiceanu explica principalele criterii de selectie de care tin cont mamele si tatii, subliniind ca nu exista neaparat o tendinta generala, ci mai degraba cate un specific urban si rural sau in functie de clasele sociale carora le apartin parintii.

In primul rand, se poate tine cont de "motivatia romantica" a mamei (desi nu numai mamele au astfel de inspiratii). "Femeile obisnuiesc sa viseze anumite personaje, se pot inspira din eroii romanelor pe care le citesc sau pot respecta traditia si alege un nume de sfant", sustine Liiceanu.

Sursa: Gandul