Copiii trebuie sa stie ca, indiferent de rasa, culoare sau religie, toti oamenii trebuie sa fie respectati si ca in fiecare se ascunde o comoara. „Pe plan personal, toleranta consta in atitudinea de a-i acorda altuia dreptul de a se comporta si de a gandi diferit”, afirma psihologul Adriana Dragos. Pentru a creste un copil sanatos, sociabil si responsabil, parintii au datoria sa creeze in casa un mediu placut si tolerant. Acasa, parintii sunt primul model de urmat pentru copii, iar la scoala, va fi invatatoarea sau orice alt profesor. „Atitudinile pe care le avem in diverse imprejurari si reactiile noastre nu sunt innascute, ci invatate prin modelare. Copilul are nevoie de un model demn de urmat. Suntem tentati, mai ales cei mici, sa preluam din atitudinile persoanelor pentru care avem o afinitate. Nu intotdeauna copiem lucrurile bune, dimpotriva suntem atrasi si de aspectele negative ale modelului nostru”, spune Adriana Dragos.

In calitate de parinte trebuie sa iti analizezi periodic comportamentul si sa iti controlezi toanele. Nu face diferente fata de cei din jur. De exemplu, multi parinti le incurajeaza pe fete sa planga, iar pe baieti sa isi opreasca lacrimile inainte sa ajunga siroaie pe obraji. Copiii sau adolescentii ar trebui sa se descopere si nu sa se ghideze numai prin ce spun cei mari. „In primul rand, trebuie sa invete adultii sa fie toleranti, si apoi parintii pot avea pretentii justificate si de la cei mici. De cele mai multe ori, parintii gresesc la capitolul note la scoala. Cand cel mic vine acasa cu o nota proasta, macar unul dintre parinti se gaseste sa ii tina morala la nesfarsit sau chiar sa il loveasca. Si atunci, ce fel de lectie de toleranta ii dam celui mic?”, se intreaba psihoterapeutul Cristiana Levitchi. Ti se intampla de multe ori sa te trezesti tipand, aruncand cu diverse obiecte sau vorbind urat cu cei din jur doar pentru ca ai o zi proasta. Degeaba ii spui copilului „fa ce spun eu si nu ce fac eu”, cand faptele vorbesc mai mult decat toate cuvintele.

Se intampla ca micutul sa se intoarca plangand de la scoala, fie pentru ca toti copiii au ras de ochelarii lui, fie de lucrarea nereusita, citita cu voce tare de catre profesor. „In fiecare grup de copii, si chiar de adulti, exista o tinta a tuturor glumelor de prost gust. Daca „victima” nu are simtul umorului si nu se poate adapta grupului, va suporta foarte greu glumitele facute pe seama sa, iar toti colegii se vor transforma in inamici”, afirma specialistii editiei americane a revistei „Reader’s Digest”. Daca afli ca pe seama pustiului tau se fac bancuri in pauze, nu trece peste acest fapt ca si cum nu ar fi important. Vorbeste cu cel mic si incurajeaza-l sa capete incredere in el, stabiliti impreuna cateva raspunsuri pentru glumite, dar care sa nu fie rautacioase. „Daca nu are curaj si nu vrea sa se imprieteneasca cu acei copii care rad de ochelarii lui, sfatuieste-l sa evite grupul sau doar persoana care da startul”, sfatuieste psihologul Adriana Dragos.

„Toleranta porneste de la lipsa prejudecatilor culturale. Este adevarat ca nu exista om fara prejudecati, dar trebuie sa invatam cum sa le tinem in frau si sa il acceptam pe cel de langa noi. Concurenta dintre copii este superficiala si de cele mai multe ori incurajata de parinti. Cand un parinte aude ca un coleg al copilului sau a primit o bicicleta, el ii va lua fiului sau un scuter”, spune psihoterapeutul Cristiana Levitchi. Chiar pustiul tau poate fi cel care le creeaza neplaceri celor din jur sau cel care rade de copiii diferiti de el, pentru ca nu au mai multe perechi de pantofi. Daca vi se reproseaza acest lucru, trebuie sa luati masuri, astfel incat sa nu cresteti un intolerant sau un snob. Aceasta situatie este posibila atunci cand copilul este prea rasfatat, dar ce se intampla cand copiii sunt neglijati de catre parinti? „Suntem intoleranti cu ceea ce nu cunoastem si indiferenti emotional cu ceea ce nu simtim. „Nu ma intereseaza, nu imi pasa, este treaba mea ce fac” sunt cuvinte spuse de copii vulnerabili, care nu se simt iubiti si apreciati si care cred ca trebuie sa infrunte lumea dupa propriile legi. In acest caz, daca nu reusiti sa remediati comportamentul copilului, se recomanda ajutorul unui specialist, fie un psihoterapeut, fie psihologul scolii”, incheie Adriana Dragos.

Sursa: Evenimentul Zilei