Chiar daca micutii plang si urla pentru a li se permite orice, parintii trebuie sa se mentina pe pozitii si sa nu se lase santajati. "Baietelul meu are 3 ani si pot sa spun ca nu mai am rabdare cu el deloc. Daca s spun pe un ton frumos sa nu faca ceva, nu ma ia in serios si tot face. Daca il cert si tip, mai rau face“, povesteste Daniela, o tanara mamica. „Pur si simplu nu stiu cum sa il educ sa nu mai arunce totul prin casa, sa nu-i mai traga pe ceilalti copii de par sau sa nu mai verse mancarea“, adauga Daniela.

Limitele, in functie de varsta. Parintii trebuie sa impuna unele limite, pentru ca micutii sa se dezvolte normal. Chiar daca atunci cand auzim de limite ne gandim la ceva negativ, care ne restrictioneaza, in cazul copiilor, limitele apar din prea multa dragoste. s interzici celui mic sa se urce in copaci pentru ca ti-e frica sa nu cada, s interzici celui mic sa se indeparteze prea mult la joaca, pentru ca ti-e frica sa nu se rataceasca.

„Limitele se aplica in functie de varsta copilului. Tocmai din acest motiv, parintii trebuie sa se documenteze si sa stie ce este normal sa faca un copil la 1 an, la 2 ani sau la 7 ani. Este absurd sa s interzici unui bebelus de cateva luni sau de un an sa arunce mancarea. La fel, este absurd sa s permiti unui copil de 3-4 ani sa arunce mancarea pe pereti“, este de parere psihoterapeutul Cristiana Levitchi, de la spitalul „Victor Gomoiu“ din Bucuresti. Psihologul Adriana Dragos le recomanda parintilor sa comunice cu cei mici, chiar daca prichindeii nu par sa inteleaga tot ce le explica adultii.

„Nu poti creste un copil fara sa ii explici ce este bine si ce este rau. De asemenea, trebuie sa ii explici cu frumosul, sa nu tipi, sa nu il bati pe cel mic, sa nu ii spui ca este pedepsit. Daca cel mic a rupt plantele sau a spart veioza si rade cand tu te apropii vanat la fata de nervi, nu inseamna ca a facut aceste lucruri intentionat. Cei mici invata ceva nou in fiecare zi, sunt curiosi si este absolut normal sa mai faca mici boacane. Parintii obosesc si fie le permit orice copiilor, fie le interzic totul“, afirma Adriana Dragos.

La 1 an. Cand este foarte mic, copilul poate fi manipulat. Fie il iei in brate, il momesti sau il duci intr-o alta camera. Nu il certi daca varsa mancarea sau daca a pierdut biberonul la plimbarea din parc, dar nici nu trebuie sa te amuzi copios pe seama lui, caci va repeta ispravile. Trebuie sa inlaturi ispitele din calea bebelusului, cum ar fi paharele cu apa sau sertarele la nivel jos. Blocheaza usile dulapurilor, astfel nu vei avea dezordine si nici degetele vinete. Obisnuieste-l cu spatiul lui, fie camera, fie un tarc in care s asezi jucariile, iar astfel il vei supraveghea mai usor.

La 2-3 ani. „Copiii deja merg, alearga nonstop si sunt omniprezenti. La aceasta varsta, cei mici trec prin criza de afect, iar de cele mai multe ori cei mari cedeaza. Nu trebuie sa cedezi si sa s permiti orice copilului. Initial, sa s cumperi masinuta atunci cand urla pare cea mai simpla solutie. Mai tarziu, nu se va multumi cu masinuta de pe raftul magazinului si vei creste un rasfatat care nu va sti ca in viata exista si limite“, recomanda psihoterapeutul Cristiana Levitchi.

„Daca gasesti peretii desenati in camera lui, nu te grabi sa s tii teorie si sa s arunci culorile. La librarii vei gasi table speciale, pe care le pot folosi cei mici. Parintii trebuie sa fie spontani si sa gaseasca mereu solutii. Daca in momentul respectiv nu vii in ajutor cu o solutie, nici copilul nu va reactiona la ideea ta de a doua zi“, afirma psihologul Adriana Dragos.

La 3-5 ani. Nu trebuie sa il inveti pe cel mic cu recompense pentru orice fleac pe care il face. De exemplu, copilul refuza sa poarte caciula, iar afara este frig. Ca sa il convingi, s spui ca va primi o ciocolata si iata ce simplu ai multumit ambele parti! Acestea nu sunt solutii de lunga durata. Dimpotriva, copilul se va obisnui ca trebuie sa primeasca mereu ceva.

O solutie ar fi sa ii spui ca, daca nu poarta caciula, nu mai iesiti afara. Iar ideea este sa si actionezi, nu numai sa ameninti. La aceasta varsta se poate negocia cu cel mic, care acum este destul de mare ca sa inteleaga ce are voie sa faca si ce nu. Atunci cand intezici ceva, explica si de ce. Parintii sunt responsabili de comportamentul copiilor si, oricat de vulnerabili si ocupati sunt, trebuie sa le acorde celor mici toata atentia.

Sursa: Evenimentul Zilei