Introducere

Diareea este definita ca eliminarea prea rapida a unor scaune de consistenta redusa. Aceasta boala comuna dureaza in general doar cateva zile. Diareea care dureaza mai putin de 2 saptamani se numeste “diaree acuta”. Copiii mai mici de trei ani sufera in general 1-3 episoade diareice pe an. Toti agentii patogeni ai diareilor se transmit pe cale fecal-orala, dar nu se exclud ca surse posibile apa sau alimentele contaminate si nici contactul direct interpersonal (in special in crese, gradinite, etc.)

Semne si simptome

Simptomul principal al diareii consta  in eliminarea de scaune frecvente, de consistenta redusa si cu volum mare. In general, episodul diareic dureaza 3 zile, dar prin accentuarea simptomelor, se instaleaza sindromul acut de deshidratare. Diareile infectioase pot fi insotite de febra, colici intestinale, varsaturi, greturi.

Cauze

Cauzele diareei acute sunt:

1. virusuri, bacterii sau paraziti
Rotavirusul reprezinta cea  mai frecventa cauza a diareei la pacientii pediatrici, fiind responsabil pentru 25% din cazurile de diaree acuta, inclusiv cazurile asociate de deshidratare acuta. Infectia  digestiva cu rotavirus dureaza intre 2 si  8 zile si prezinta o incidenta crescuta in lunile de iarna. La varsta de 2 ani, copiii au anticorpi impotriva rotavirusului, ceea ce dovedeste ca au suferit deja o infectie cu acest virus. Alte virusuri enteropatogene sunt si Norwalk virus, care afecteaza copiii mai mari, pestivirusul, astrovirusul, parvovirusul, etc. Infectia cu virusul enteric, se intalneste la copiii sub 2 ani, in special in lunile de vara si poate dura si 14 zile. Diareea bacteriana are drept cauza infectiile cu: Salmonella, Escherichia coli, Campylobacter pylori (afecteaza copiii sub 1 an si adultii tineri) si Shigella -principala cauza a epidemiilor de diaree din crese. Dintre parazitii enteropatogeni, Giardia lamblia este cel mai comun protozoar care provoaca diaree, avand o incidenta crescuta in colectivitatile de copii.

2. intoxicatie alimentara
3. medicamentele, in special antibiotice
4. alergiile la alimente
5. deficit de enzime (de exemplu, intoleranta la lactoza)

Examenele de laborator

Scaunul trebuie examinat din punct de vedere al culorii, volumului si consistentei, dar si pentru prezenta de mucus, sange sau leucocite. Ph-ul si continutul in glucoza al scaunelor sunt alte indicii pentru depistarea cauzei diareii. Daca ph-ul este sub 5.5 iar continutul in glucoza este scazut, diareea are cauze neinfectioase (intoleranta la dizaharide). Un ph alcalin al scaunelor indica originea bacteriana a diareii.

Coprocultura este un examen de depistare a germenilor care au cauzat diareea. Examinarea scaunelor pentru paraziti poate evidentia Giardia lamblia, prezenta in unele epidemii de diaree in colectivitatile de copii. Microscopia cu fluorescenta sau testul ELISA (Enzyme Linked Immuno Sorbent Assay) sunt utilizate pentru identificarea rotavirusurilor. Alte teste ce pot fi efectuate sunt ecografiile abdominale, iar coloscopiile sunt efectuate in cazurile de diaree severa.

Tratament

Cazurile usoare se vindeca de la sine, fara tratament, iar examenele de laborator pentru descoperirea cauzelor diareei nu sunt necesare. Dar, daca diareea este severa, persista mai mult de 14 zile, sau se insoteste de dureri abdominale severe, consultul medical devine obligatoriu. Copilul trebuie sa ingere o cantitate suficienta de lichide pentru a se evita deshidratarea. In majoritatea cazurilor de deshidratare usoara sau medie (sub 10% din greutate), se recomanda rehidratarea orala. Perfuziile endovenoase sunt utilizate atunci cand diareea este insotita de vomitaturi, emisie importanta de scaune, de o malabsorbtie de glucide sau  in cazul unei deshidratari importante (peste 10% din greutate).

Tratamentul diareei acute se face in functie de examenul clinic, care permite aprecierea starii de hidratare. Pierderile hidroelectrolitice sunt caracteristice oricarei diareii, in special la varste mici si trebuie inlocuite prin rehidratare orala. Imediat ce sunt inlocuite pierderile hidroelectrolitice, se trece la realimentarea copilului, care duce la scaderea numarului si volumului scaunelor diareice. Medicamentele antidiareice sunt recomandate la copiii cu varste peste 2-3 ani, iar antibioticele sunt administrate in cazurile de diaree bacteriana.