Personalitati sau celebritati care poarta acest nume:

George Topirceanu

George Topirceanu (1886-1937) a fost poet, prozator, memorialist si publicist roman, membru corespondent al Academiei Romane din 1936. S-a nascut pe 21 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topirceanu si al Paraschivei, tesatoare de covoare la azilul "Doamna Elena ", amandoi din partile Sibiului. Urmeaza scoala primara la Bucuresti (1893-1895) si la Suici, judetul Arges, unde parintii se stabilesc o vreme, apoi liceul la Bucuresti (Liceul Matei Basarab si la Sf. Sava - 1898-1906). Debuteaza in revista umoristica Belgia Orientului (1904), colaborand si la alte reviste: Duminica,"revista Spiruharetul", Revista noastra, Revista ilustrata. Inscris la Facultatea de drept (1906), o paraseste pentru Litere, fara a termina studiile. Ocupa diverse functii marunte, colaboreaza la Samanatorul, Neamul romanesc literar, Ramuri, apoi se apropie de cercul Vietii romanesti, unde isi incepe colaborarea in 1909 cu parodia Raspunsul micilor functionari (replica la Caleidoscopul lui A. Mirea). Apropiat de Garabet Ibraileanu (cu care intretine o interesanta corespondenta), se stabileste la Iasi (1911), intrand in redactia Vietii romanesti. impreuna cu M. Sevastos scoate revista Teatrul (1912 - 1913). Mobilizat, participa la campania din Bulgaria, apoi la primul razboi mondial, cazand prizonier in primele zile, la Turtucaia (1916) si ramane in captivitate pana in 1918. Experienta celor doua campanii si a prizonieratului va fi evocata in proza sa.
Debuteaza editorial cu doua volume: Balade vesele si Parodii originale (1916). intors la Iasi, redacteaza impreuna cu Mihail Sadoveanu revista insemnari literare, pana la reaparitia Vietii romanesti (1920), al carei prim-redactor va fi. Volumele sale (Balade vesele si triste, Migdale amare, Scrisori fara adresa, Pirin - Planina) se bucura de un enorm succes de public si de presa, in special poezia, pentru care obtine si Premiul National (1926). In anul 1934 incepe in Revista fundatiilor regale, publicarea romanului satiric Minunile Sfintului Sisoe (neterminat). Este ales Membru corespondent al Academiei (1936). Evoluand de la sentimentalismul epigonic al inceputurilor catre o poezie impregnata de un umor parodic, autoironie si usoara melancolie, Topirceanu este o voce distincta in poezia romaneasca. Ironizand contrafacerea, poncifele poetice, moda "modernista", el cultiva cu fantezie traditii mai vechi ale lirismului romanesc, situandu-se in prelungirea unor filoane din George Cosbuc, Duiliu Zamfirescu, Dimitrie Anghel stapan pe o tehnica rafinata a versificatiei.

Audiobook-uri:
El major si ea minora

Carti originale, enumerate in ordinea aparitiei primei editii:
Balade vesele si triste, Bucuresti (1916)
Parodii originale, Bucuresti (1916)
Amintiri din luptele de la Turtucaia, Bucuresti (1918)
Strofe alese. Balade vesele si triste, Iasi (1920)
in ghiara lor... Amintiri din Bulgaria si schite usoare, Iasi (1920)
Migdale amare, Bucuresti (1928)
Scrisori fara adresa, proza umoristica si pesimista, Bucuresti (1930)
Pirin-Planina, epizoduri tragice si comice din captivitate, Bucuresti (1936)